Asociatia Ieromonah Arsenie Boca – Filiala Columba

Toti suntem chemati la sfiintenie, doar unii raspund chemarii.

De ce pelerinaje?

Este evident pentru orice om interesat de existența sa și de finalitatea acesteia, că lumea în care trăim este una profund secularizată, o lume în care domină doar interesul personal, o lume care este preocupată din ce în ce mai mult doar de prosperitatea materială și în care valorile spirituale dacă nu lipsesc în totalitate, cel puțin sunt desconsiderate sau sunt socotite neesențiale pentru realizarea interesului imediat al persoanei, ele interesând doar în măsura în care ne pot scoate câteodată din monotonia vieții de zi cu zi, constituind din când o alternativă la viața stresantă din inima cetății.

În fața acestor realități, Biserica Ortodoxă afirmă în mod ferm realitatea faptului că viața noastră nu se sfârșește aici și că prin urmare nu doar realitățile văzute ale acestei vieți materiale trebuie să ne intereseze, pentru că la capătul vieții acesteia trecătoare ne așteaptă veșnicia. Întrebarea care ne-o punem inevitabil în fața acestei realități este celebra întrebare biblică: Ce să fac ca să moștenesc viața cea veșnică? (      ). Cum se poate moșteni viața veșnică, cum putem deveni fericiți și împliniți nu doar pentru ziua și ceasul de acum, adică pentru vremea vieții acesteia, ci pentru ziua cea fără de sfârșit a Împărăției lui Dumnezeu, ne învață din prea plin Ortodoxia și experiența vieții ortodoxe, adică a unei vieți trăite în adevăr și dreptate, așa cum ne învață Mântuitorul Hristos. Iar experiența unei vieți trăite în adevăr și dreptate ne-o descoperă din plin viețile și expereiențele de viață ale sfinților. Sfinții devin astfel călăuze pe calea de multe ori spinoasă a descoperirii vieții celei veșnice, în senul că ei deja au descoperit ceea ce noi căutăm, că ei deja se odihnesc în odihna la care noi nădăjduim.

Din această perspectivă, reperele ortodoxe ale trăirii vieții acesteia pământești, în căutarea celei netrecătoare, sunt experiențele de viață ale sfinților, prin care ei, în pelerianajul lor prin lumea aceasta, în dorul lor neostoit pentru ceea ce va veni după zilele veacului acestuia, au biruit ispite și păcate și au dobândit ceea ce doreau și căutau: Viața Veșnică. Prin urmare, doar sfinții lui Dumnezeu ne pot învăța și pe noi cum să trăim vremea vieții acesteia, plină de foarte multe multe ori de privațiuni și ispite, pentru a moșteni darul minunat al vieții celei fericite din Împărăția lui Dumnezeu.

Sfinții lui Dumnezeu ne învață de asemenea că a trăi ortodox este simplu și fieresc, pentru că potrivit cuvântului părintelui Rafail Noica ,,Ortodoxia este însăși firea lucrurilor”. Ortodoxia nu înseasmnă a ieși în afara lumii sau a ignora realitățile lumii acesteia, ci dimpotrivă a sfinți vremea vieții de acum, printr-o viață curată și sfântă și mai presus de toate a dori și a aștepta bunătățile cele ce nespus ce vor urma în viața cea veșnică care urmează vieții acesteia trecătoare.

Calea vieții sfinților este calea sfințirii propriei noastre vieți. De aceea, sfinții trebuie doriți, trebuie căutați, și odată aflați, trebuie urmați.

Pelerinajul la locurile sfinte, la locurile unde au viețuit sfinții, unde se află sfintele lor moaște, sfințind aceste locuri prin care ei au trecut, devine un foarte bun mijloc de a păși pe urmele lor și a sfinți propria noastră viață.

 Pr. Prof. Dr. Lucian Farcasiu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s